Olimpică de vis. Pe numele ei Camelia.

Weekendul trecut m-am întors cu drag la Moșia Cai de Vis, un loc în care nu ai cum să nu te simți bine, indiferent de timpul pe care îl petreci acolo. Timp de câteva ore bune, acompaniată de o parte din bloggerii ieșeni, i-am cunoscut pe olimpicii pentru care s-a și inițiat, de fapt, campania  „Adoptă un olimpic!” . Andreea Marc și Maria Lazăr au avut grijă să avem parte de un drum plăcut...și o porție zdravănă de istorie, iar Irina Șubredu ne-a ajutat să „dăm din casă”  informații prețioase despre noi și despre lucrurile care ne plac, reușind astfel să ne cunoaștem mai bine unii pe ceilalți.

Eu am „adoptat-o”  pe Camelia Diaconu. Mi-a fost simpatică încă dinainte de asta, când am auzit-o vorbind bucuroasă despre faptul că tocmai o sunase un profesor să o anunțe că s-au pus în vânzare bilete la un spectacol de teatru.
E olimpică la fizică și e fascinată de descoperirile pe care le-ar putea face cu ajutorul fizicii.
Ăsta e și unul din visele ei, de altfel - să realizeze „ceva deosebit și cu adevărat de valoare” pentru care să devină celebră. Nu asta ne dorim cu toţii? Crede cu tărie în principiul „mai rău decât să se vorbească despre tine este să nu se vorbească” și pentru ea înseamnă foarte mult să știe că „oamenilor le spune ceva numele Camelia”.

Cami este elevă la Colegiul Național „Emil Racoviță” din Iași, lucru de care este foarte mândră. Acolo își formează bazele în materie de cunoștințe dar și de valori pe care orice elev ar trebui să le dețină. Consideră conferinţa IAȘIMUN cea mai deșteaptă chestie, după ce a avut ocazia să participe ca membru al echipei de organizare. Era doar în clasa a VIII-a, dar au fascinat-o discuţiile referitoare la armamentul nuclear utilizat în America de Nord.

Ar vrea să studieze în Anglia, aici n-o atrage nicio specializare. Sau nicio dotare a vreunei facultăţi probabil. E conştientă că România are probleme, iar pe una dintre ele o şi identifică: sistemul de valori. Însă consideră că aici e mai bine, totuşi, decât în alte ţări. Are 16 ani dar îţi vorbeşte despre politica din România cu o dezinvoltură şi o maturitate de-ţi vine s-o trimiţi direct în Parlament, poate-poate s-or trezi cravatele întinse pe bănci.

Cami călătoreşte, mult. Îi plac Italia (în special Veneţia) şi ţările nordice, pe care le preferă pentru stabilitatea economică  şi implicit, nivelul de trai ridicat. Însă, cel mai mult i-a plăcut în Africa de Sud. A participat la Olimpiada de Ştiinţe pentru juniori care s-a desfăşurat acolo dar a avut timp să descopere cultura africană, a învăţat chiar să şi danseze dar, mai ales, să aprecieze ceea ce are. A fost un şoc cultural mare, dar a înţeles farmecul călătoriilor, rostul principiilor în viaţă şi norocul de a-i avea pe cei dragi alături.

Îi place să citească, deşi nu prea are timp. Maestrul şi Margareta e pe raftul ei, alături de alte capodopere ale literaturii ruse. O interesează dezbaterile şi nu ratează momente sau concursuri în care are ocazia de a-şi argumenta „ca la carte”  punctele de vedere.

Nu obişnuieşte să practice mult sport însă îi apreciază pe enorm pe sportivii care participă la Jocurile Olimpice. Îi admiră pentru pasiunea cu care îşi dedică aproape întreaga viaţă pentru a pune România pe harta sportului de performanţă. Ea îşi dedică timpul învăţăturii pentru că îi place şi vrea să ştie lucruri, să fie bună în ceea ce face, nu pentru a-şi umple rafturile de diplome. Statul, ca şi în cazul sportivilor, n-o umple de bani sau alte premii, dar ea e mulţumită de realizările ei, obţinute cu muncă dar şi cu mare drag.

Dacă  vă imaginaţi că stă doar cu nasul în cărţi, aflaţi că nu e chiar aşa. Îl mai scoate la plimbare prin oraş, cu prietenii, prin cafenele şi locuri dragi. Stă chiar şi pe net - are timp de pierdut şi pe Facebook sau Youtube.
Cel mai mult îi displace să fie întrebată de muzica pe care o ascultă, pentru că asta depinde de starea de spirit. Însă n-ar simţi niciodată nevoia să asculte dubstep, nu-l înţelege. Aşa că nu prea frecventează Underground & Co. Preferă să stea de vorbă cu prietenii prin Cafeneaua Veche sau Corniche.

Când Irina ne-a rugat să alegem un obiect care ne reprezintă, Cami a ales furculiţa. E o gurmandă şi dacă-ţi intră în bucătărie, iese de acolo doar cu ochiuri, omletă ori sandvişuri cu pere sau nectarine. Nu ezită să meargă la McDonald's nici la 4:00 dimineaţa (o să ne luăm de-o mână într-o zi).

Ce înseamnă olimpiada pentru Cami?
 „[...] la început, o schimbare majoră, aproape un scop în sine. Acum, reprezintă mai mult o foarte plăcută săptămână din an, în care încerc să valorific cât mai mult ceea ce am învățat de-a lungul anului și în care pot să-mi petrec timpul cu ceilalți elevi buni la fizică din țară. E foarte plăcut că atât de mulți copii deștepți  se întâlnesc o dată pe an în același loc, mereu găsim subiecte interesante pe care să le abordăm, astfel încât o săptămână niciodată nu ne ajunge”.


 Mulţumim organizatorilor şi partenerilor pentru una din ocaziile de a cunoaşte şi promova locuri, oameni şi poveşti, cu care ar trebui să ne mândrim: ICAR Tours, Fructe Naive, Cai de vis.